|
Mansarda - o scurta istorie
Mansarda este definita in DEX, editia din 1998, ca incapere sau ansamblu de incaperi locuibile, asezate imediat sub acoperis (având tavanul si pereţii oblici si neregulati); etaj situat imediat sub acoperişul unei clădiri. – Din fr. Mansarde.
Practic, este podul, sau ultimul etaj al unei case, asezat sub acoperis, cu tavanul înclinat si amenajat ca locuinta.
Folosirea pentru prima data a acestui spatiu ca spatiu de locuit este atribuita arhitectului francez François Mansart, (1598–1666), desi Pierre Lescot folosise deja aceeasi idee in 1546, cu o jumatate de secol inainte, adica, la Palatul Louvre.
Mansart face parte dintr-o familie de arhitecti celebri si tratarea deosebita a podului cladirilor a introdus termenul de
mansarda, ca o identificare a autorului cu creatia sa. In limba engleza a intrat ca Mansard roof, probabil din francezul toiture a la Mansarde.
Pe vremea cand casele erau taxate in Franta dupa inaltime, sau dupa numarul de niveluri, folosirea mansardelor a capatat amploare, ca o solutie la aceste taxe, pentru ca podul nu intra in aceste socoteli. Acelasi fenomen are loc dupa 1850, cand are loc reconstructia Parisului, in stilul arhitectonic care poarta numele celui de-al doilea Imperiu, in timpul lui Napoleon al II-lea.
Stilul acesta a devenit popular si in alte parti ale lumii, a trecut Canalul Manecii in perioada victoriana, ajungand pana in Statele Unite ale Americii. Si in Romania finelui de secol XIX intalnim multe cladiri care folosesc ultimul nivel ca mansarda, in acelasi stil arhitectonic.
De altfel, oricine poate remarca prezenta mansardelor, doar privind la cladirile vechi din centrul Capitalei, construite la finele secului XIX. Exemplificam aici cu imagini ale Bucurestiului vechi, de pe Calea Victoriei, vizavi de Palatul Telefoanelor, din Piata Rossetti, cu cladiri care exista si azi.
|
